o POVESTE IN VERSURI...

Buna!

Nici nu stiu cum sa incep... este pentru prima data cand scriu un astfel de "articol" pentru a-l posta pe internet. M-am gandit sa scriu despre cum s-a ajuns la inaugurarea atelierului, House of Botticia, dar in versuri. Nu este ca si cum m-am trezit mare poeta asa ca fiti blanzi... :))
Da, puteam sa scriu despre mine! Omul din spatele atelierului, dar prefer sa fac asta, mai detaliat, intr-un alt "episod". :))
Am atatea de scris despre ceea ce s-a intamplat pe parcursul timpului in atelier, evenimente, proiecte, oameni noi pe care i-am cunoscut...
Abia astept sa va povestesc, chiar daca sunteti 10 sau 1000 de cititori, cifrele nu sunt atat de importante. :)
Lasati-va cuprinsi de vraja versurilor de mai jos... sa nu exageram! :))

"N-a fost deloc ca in povesti,
N-avea nici rude mari imparatesti...
Ea era o simpla fata
Nici nu stia ca-i talentata.

Trecut-au anii ca dintr-un foc, 
Iar ea nu banuia deloc.
Nu stia ce-avea sa fie,
Se visa studiind chimie.

La 17 ani invata sa coasa,
Exersa cu ce-avea prin casa.
Si-a facut un blog cu haine
Micut, dar plin de taine.

A crescut din ce in ce mai mare
Si-a facut intaia prezentare.
A-nceput sa creada-n ea,
Stia ca va schimba ceva.

Voia din suflet s-avanseze,
Dar trebuia sa mai studieze.
S-a-nscris la design vestimentar,
Usor n-avea sa-i fie, clar!

A muncit, a invatat,
Iar 3 ani au si zburat.
Si-a luat examenul final
Cu un subiect deloc banal.

A muncit atat de mult,
Era normal, devenise un adult.
Si-a inchiriat un spatiu comercial
Si-a facut din el un loc special..."

                         Va continua...

Va multumesc celor care ati citit aceste randuri scrise in toiul noptii!
Sa aveti zile pline de inspiratie si culoare! Ne intalnim data viitoare!
                                       Botticia ​♥